Inca iti simt respiratia aproape de gatul meu, sarutarile lungi pe acea banca din parcul pustiu... Atat de departe mi se par toate, si atat de in zadar. Vreau sa cred ca visez, ca tot ce se intampla e un cosmar. Dar nu ma mai trezesc..decat fortata de imprejurimi. Atatea iluzii fara rost si atata incredere acordata unui strain! De ce!? Pentru ca nu te mai cunoc, si am impresia ca niciodata nu am facut'o. Inca doare..sentimentul e profund. Intr'o zi ma va gasi si pe mine fericirea de mult pierduta. As vrea ca viata sa capete culoare asemeni unei acadele, sa pot sa imi iau zborul asemeni unui pasari calatoare... Sa simt ca plutesc peste mari si oceace fara sa'mi fie teama ca o sa ma prabusec vreodata! M'am agatat de un vis si am urcat suss susss, dar cu cat urcam mai mult cu atat ma durea mai tare caderea... A fost..ce a fost..va fi, ce va mai urma. Nu pot sti la ce incercari ma va mai pune viata, dar trebuie sa raman tare pentru ei..pentru cei ce ma iubesc cu adevarat... Cat despre tine-hmm Bafta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu