Si totusi...

Imi amintesc de o vara perfecta.
De briza marii si cerul instelat,
De o plaja pustie
Si de noaptea in care am plecat...
Marea era linistita,
Dar eu aveam sufletul tulburat
De mii-le de ganduri
De ce? De ce am plecat?
De ce am lasat trecutul sa ma ajunga
Si prezentul s-a schimbat...?!
Sclipirile din suflet, de ce s-au sfasiat?
Mii de ganduri proaste si iluzii in zadar,
Trenul nu opreste doar odata,
De ce a trebuit sa sar...?!
Acum stau...si ma inec in propriul amar
Simt nisipul pe piele, iar briza in par.
Ma voi intoarce,
In aceeasi zi de mai
In acelasi loc de pe plaja,
Dar doar cu mine..fara NOI.